De mii de ani,
mii de carti, mii de minti au incercat sa descrie ceva ce ne este atat de
familiar si totusi atat de strain. Totusi, in ciuda timpului si a efortului,
niciun om nu este capabil sa afirme: “Gata, am gasit mintea!”
Primele traduceri
ale textelor budiste incercau sa considere mintea un fel de “lucru” sau “materie”
distinct care exista dincolo de limitele intelegerii. Conceptia stiintifica
moderna, considera “mintea” un fenomen in continua evolutie care ia nastere
datorita interactiunilor neurale combinate cu elemente ale actiunii si experientei
noastre cu realitatea.
Cu toate ca nu
stim mare lucru despre minte, am ajuns cu totii la o concluzie – ea este cea
care ne diferentiaza, fiind aspectul cel mai important al fiintelor constiente.
Chiar daca nu am
gasit-o, nu o putem vedea, mintea este prezenta. Ea este sursa capacitatii
noastre de a face diferenta dintre un bec si o para sau dintre zapada si
ploaie. Mintea face parte atat de mult din viata noastra incat nu ne obosim sa
ne intrebam ce este acel ceva care gandeste? Este mintea in corp sau dincolo de
el, are o culoare, o forma? Este ea doar activitatea intamplatoare a celulelor
creierului? Si pana la urma care o sa fie urmatorul nostru gand, de unde vine
el?
In budismul
tibetan, termenul pentru minte este „sem”, putand fi tradus prin „cel care stie”.
Buddha ne-a invatat cum creierul este, intr-adevar, suportul fizic al mintii,
el a subliniat si faptul ca mintea in sine nu este ceva care se poate vedea,
atinge sau macar defini prin cuvinte. Tot asa cum organul fizic al ochiului nu
reprezinta vederea, tot asa creierul nu este mintea.
Din fericire, cu
cat devenim mai familiarizati cu examinarea mintii noastre, cu atat de apropiem
mai mult de gasirea unei solutii pentru orice problema si cu atat mai usor
recunoastem ca, indiferent ce am simti – teama, stres, anxietate, dorinta –
este vorba doar de o inventie a propriilor noastre minti.
Daca nu ma
credeti, intrebati-va care este acel lucru care se gandeste ca mancare are gust
sau nu? Stiu ca nu este usor, cineva sunea ca: „atunci cand ne uitam la mintea
noastra, e ca si cum am incerca sa ne vedem ceafa fara ajutorul unei oglinzi”.
Parafrazand un
filosof care spunea: „Gandesc, deci exist”, va urez sa – Ganditi cu spor!
www.cristian-manea.ro
Cristian Manea