Cristian Manea

vineri, 27 ianuarie 2012

Ce este mintea?


De mii de ani, mii de carti, mii de minti au incercat sa descrie ceva ce ne este atat de familiar si totusi atat de strain. Totusi, in ciuda timpului si a efortului, niciun om nu este capabil sa afirme: “Gata, am gasit mintea!”
Primele traduceri ale textelor budiste incercau sa considere mintea un fel de “lucru” sau “materie” distinct care exista dincolo de limitele intelegerii. Conceptia stiintifica moderna, considera “mintea” un fenomen in continua evolutie care ia nastere datorita interactiunilor neurale combinate cu elemente ale actiunii si experientei noastre cu realitatea.
Cu toate ca nu stim mare lucru despre minte, am ajuns cu totii la o concluzie – ea este cea care ne diferentiaza, fiind aspectul cel mai important al fiintelor constiente.
Chiar daca nu am gasit-o, nu o putem vedea, mintea este prezenta. Ea este sursa capacitatii noastre de a face diferenta dintre un bec si o para sau dintre zapada si ploaie. Mintea face parte atat de mult din viata noastra incat nu ne obosim sa ne intrebam ce este acel ceva care gandeste? Este mintea in corp sau dincolo de el, are o culoare, o forma? Este ea doar activitatea intamplatoare a celulelor creierului? Si pana la urma care o sa fie urmatorul nostru gand, de unde vine el?
In budismul tibetan, termenul pentru minte este „sem”, putand fi tradus prin „cel care stie”. Buddha ne-a invatat cum creierul este, intr-adevar, suportul fizic al mintii, el a subliniat si faptul ca mintea in sine nu este ceva care se poate vedea, atinge sau macar defini prin cuvinte. Tot asa cum organul fizic al ochiului nu reprezinta vederea, tot asa creierul nu este mintea.
Din fericire, cu cat devenim mai familiarizati cu examinarea mintii noastre, cu atat de apropiem mai mult de gasirea unei solutii pentru orice problema si cu atat mai usor recunoastem ca, indiferent ce am simti – teama, stres, anxietate, dorinta – este vorba doar de o inventie a propriilor noastre minti.
Daca nu ma credeti, intrebati-va care este acel lucru care se gandeste ca mancare are gust sau nu? Stiu ca nu este usor, cineva sunea ca: „atunci cand ne uitam la mintea noastra, e ca si cum am incerca sa ne vedem ceafa fara ajutorul unei oglinzi”.
Parafrazand un filosof care spunea: „Gandesc, deci exist”, va urez sa – Ganditi cu spor!

www.cristian-manea.ro
Cristian Manea