Sarbatoarea Craciunului sa va aduca in suflet bucurie, speranta si implinire.

       Craciun fericit !!!

Mircea Eliade

Taine...

Săptămâni sfârşite în lecturi pentru examene, singur. Nu voiam să întâlnesc pe nimeni şi nu lăsam pe nimeni să mă vadă. Munceam în mansardă, înfrigurat nu de ceea ce îmi vor cere profesorii să ştiu, ci de câmpurile de întuneric pe care le descopeream înaintea şi în jurul meu.

După fiecare pagină înţeleasă, mă surprindeam dorind alte pagini, alte cărţi, alte urcuşuri. Cu cât înţelegeam mai mult, cu atât mă cuprindea disperarea. Tăceam şi munceam. „Toţi cad biruiţi de lărgimea ştiinţei; toţi se plâng de neputinţa minţii în faţa adevărului risipit printre mii de cărţi şi de ţinuturi; toţi sfârşesc tânguindu-şi falimentul enciclopedismu­lui. Mi-am făgăduit să ajung un erou în etică; de ce să nu ajung şi un erou în ştiinţă?

De ce să nu creez din mine o capodoperă? De ce să nu fac din viaţa mea spirituală oglinda veacului meu?

Nu trebuie să mă înspăimânt de eşuările înaintaşilor; ei au lucrat pătimaş, dezorganizat, precipitat. O viaţă spirituală eroică, nu cu exaltări retorice, nu cu lecturi îndobitocitoare, ci cu calm, cu metodă, şi cu disciplină. Am fost prea mult înrâurit de falimentul universalismului la Papini. Trebuie să mă scutur de neîncredere. O dată ce voi realiza asceza etică, de ce să nu rea­lizez şi asceza erudiţiei universale? Fireşte, nu se poate stăpâni tot; dar se pot culege şi însuşi toate esenţele geniului omenesc; îmi vor trebui cinci, zece sau cincizeci de ani.

Atunci îmi voi spune: m-am creat din nou, prin muncă aspră, necunoscut de nimeni; mi-am depăşit speţa, pentru că în sufletul şi creierul meu s-au adunat toate roadele muncii omeneşti; din seminţele lor pot răsări păduri, lanuri, grădini..."

Lucram tot mai îndârjit. Nu primeam pe nimeni, nu doream pe nimeni. Mă deşteptam în zori şi, pe lungi fâşii de hârtie, însemnam tot ce trebuia să cunosc; fâşiile ajungeau din zi în zi mai numeroase.

 Nu disperam. „Orice criză trebuie soluţionată prin muncă. Nu rezistă nici un obstacol muncii încruntate, nesfârşite, calme. Cei care au căzut, au fost slabi. Eu trebuie să ajung la ţintă. Fără urale, fără glorie, fără daruri, voi birui. Nebunia şi moartea sunt gânduri care înspăimântă pe cei mediocri. Pe mine, nu!"

„Totul trece, totul trece..." înţelegeam că mai trebuie să lămuresc un amănunt indispensabil operei mele, realizării vieţii eroice; cât să cer de la voinţă. Mi-aminteam discuţiile de la schit. Dacă Dumnezeu nu vrea să pogoare asupra-mi har? Gândul mă îndârjea. „Am să ajung şi fără Dumnezeu!"

 Lucram zi după zi, noapte după noapte.

Cristian Manea - Psihoterapeut
http://www.cristian-manea.ro/

Natura umana transpusa in maxime

 §  „Descoperim in noi insine ce ne ascund ceilalti si recunoastem in altii ceea ce ascundem de noi insine.” (Vauvenargues).

 §  „Multe dintre femei  nu plang moartea iubitului atat din dragoste, cat din dorinta de a aparea demne de a mai fi iubite.” (La Rochefoucauld).

 §  „Pedeapsa mincinosului consta nu in faptul ca nu este crezut, ci in faptul ca el nu poate crede pe nimeni.” (G.B.Shaw).

§  „Cele mai multe conversatii se fac din concesia reciproca de a vorbi despre sine insusi.” (N. Iorga).

§  „Daca vrei sa faci bogat pe cineva, nu-i spori averea, ci i-ai din dorinte.” (Epicur).

§  „Multumeste-te cu ce este, dar cauta ceva mai bun.” (Socrate).


Cristian Manea - Psiholog
http://www.cristian-manea.ro/

Nietzsche, atat de actual....

In aceasta seara am inceput sa recitesc Nietzsche – „Genealogia moralei” si imi permit sa impartasesc cateva idei care imi par incredibil de actuale dupa aproape 150 de ani.

„Noi cei care cautăm cunoaşterea nu ne cunoaştem pe noi înşine, şi aceasta dintr-o pricină bine întemeiată.

Nu ne-am cautat niciodata – cum s-ar putea atunci să ne găsim intr-o zi? S-a spus pe drept cuvânt: “acolo unde se afla comoara voastra se afla si inima voastra”; comoara noastra se afla acolo unde se afla stupii cunoasterii noastre. Suntem vesnic pe drumuri, nascuti ca vietati inaripate si culegatoare de miere a sufletului, ne sta de fapt in inima un singur lucru -sa ”aducem ceva acasa”. In afara de acesta, in ceea ce priveste viata, asa-numitele “evenimente” – care din noi se gandeste serios la ele? Sau cine mai are timp destul?

Ma tem ca niciodata nu am fost cu adevarat “preocupati ”de asemenea lucruri: inima noastra nu se afla acolo- si nici macar urechea!...”

Cristian Manea - Psiholog
http://www.cristian-manea.ro/