Dorinta sexuala
Cercetarea sexualitatii a fost
considerata de lumea academica a
deceniului trecut o manifestare teribilista cu tente voyeuriste a tinerei generatii de
cercetatori, concluzionand ca este lipsita de rigurozitate si seriozitate
stiintifica. Astfel, pentru o mare perioada de
timp, toata literatura din domeniul sexologiei s-a aflat intr-un con de
umbra .
„Revolutia sexuala” a secolului XX a
adus cu sine spargerea acestor tipare de gandire si coagularea unor grupuri de
cercetare a problemelor sexualitatii care au implicat atat psiholgi si sexologi
cat si medici, sociologi si chiar filosofi.
Una din primele intrebari legate de
sexualitate a avut la baza chiar aparitia dorintei sexuale. In multe culturi, mai
ales cele orientale, exista texte si manuscrise foarte vechi care aduc in
discutie anumite „condimente” care stau la baza genezei dorintei sexuale.
Exista chiar o „bucatarie erotica” in care
sunt cuprinse liste de condimente si bauturi afrodisiace. Fiind aproape cel mai
des folosit, alcoolul poate fi si el un stimulent, insa cu conditia de a fi
ingerat in cantitati mici. El poate determina astfel o stare de euforie care
poate duce la o dezinhibare a partenerilor.
Industria farmaceutica a dus la crearea
unor substante care favorizeaza cresterea dorintei sexuale, insa consumarea in
exces si pe o perioada indelungata s-a dovedit a fi neprielnica pentru
organismul uman, asa ca nu este recomandata.
Un lucru este cert si anume faptul ca fiecare
resimte in propriul trup intr-un mod complex si particular manifestarea
dorintei sexuale. Pornind totusi de la aceasta premisa, cercetatorii in
domeniul sexualitatii au alcatuit o lista cu o serie de factori care pot sta la
baza „dorintei sexuale”.
In primul rand au fost aduse in discutie
conditiile fiziologice care pot duce la o scadere a dorintei sexuale, mai exact
fiind vorba despre oboseala excesiva si nevoile bazale legate de nutritie,
nevoia de somn, hidratare etc. S-a descoperit ca, in mod paradoxal, oboseala
poate deveni, in unele cazuri, un stimulent al erotismului.
Factorii psihologici si emotionali se
regasesc si ei in fruntea acestei liste fiind reprezentati de senzatii de teama
si neincredere in partener, depresie, descurajare, angoasa sau de un context
general nefavorabil. Factorii de mediu pot favoriza sau
inhiba activitatea sexuala si anume prin luminozitate abundenta, aer curat sau
dimpotriva mirosuri insuportabile, liniste sau un mediu galagios. Acesti
factori au de obicei o mare doza de subiectivitate, stimularea sau inhibarea
dorintei sexuale data de acesti factori fiind specifica fiecarui cuplu.
Vinovati pentru scaderea dorintei
sexuale sunt si factorii socioafectivi, ei fiind legati de o anumita obisnuinta
cu partenerul, executarea intr-o maniera mecanica a actului sexual sarind peste
preludiu, o anumita ritualizare si repetare a actiunilor premergatoare actului
sexual etc. Activitatea si dorinta sexuala trebuie
sa se incadreze intre anumite limite de sanatate fizica si psihica. Este cert
ca activitatea sexuala cunoaste o diminuare aproape drastica in situatii de
depresie sa angoasa. La capatul opus, in situatiile patologie, in starile
maniacale, de exemplu, activitatea sexuala atinge cote aproape exagerate. Afectiunile medicale cum ar fi
inflamarea cailor genito-urinare, sau anumite boli ale organelor sexuale pot
duce si ele la reducerea sau chiar inhibarea aparitiei dorintei sexuale. Nu in ultimul rand pe aceasta lista se
regasesc o serie de factori psihotraumatizanti, de regula emotional – afectivi.
Acestia au la baza neintelegerile, lipsa de comunicare si conflictele din
cadrul cuplurilor, agresivitatea unuia sau ambilor parteneri, neincrederea sau
starile de culpabilitate.
Cristian Manea - Psiholog
http://www.cristian-manea.ro
