Invata sa asculti cu inima !
Cu totii avem probleme, dificultati si de multe ori in primele raze ale diminetii nu mai vedem nimic altceva decat perspectiva inecata in incertitudine si nesiguranta a vietii. Ridicam capul si mergem mai departe, pe drumuri nestiute, multe dintre ele zadarnice in cautarea a ceea ce noua, de multe ori, ne place sa numim „un suflet cald”.
Emotii, sentimente, furie, toate se aduna zi dupa zi. Paradoxul apare atunci cand ne gandim ca, desi traim intr-un oras alaturi de alte milioane de oameni, ne simtim singuri. Singuri intr-o lume grabita, pragmatica, aproape mecanica. Rupti de valori, de natura, de noi insine, multi nu reusim sa gasim ceea ce a inceput sa devina un fel de „rara avis” in zilele noastre, si aici ma refer la prietenie..., la acel sentiment cald, pe care il ai atunci cand poti sa impartasesti celui de langa tine intimitatea gandurilor si a trairilor tale. Suntem atat de diferiti si totusi atat de apropiati in nevoi, in trairi, in sperante.
Privesc orasul in miscare, oamenii prinsi in ceea ce filosofia orientala numea „maya”, iluzia vietii si, ma intreb cati dintre noi au un prieten adevarat, cati dintre noi sunt cu adevarat ascultati.
Desi nu pare, ascultarea este unul dintre cele mai dificile lucruri, pentru ca ascultarea adevarata nu se face cu mintea, ci cu inima, este un act intim, aproape sacru. A-ti deschide sufletul, a arata o parte din ceea ce esti tu cu adevarat, reprezinta un dar, poate cel mai autentic pe care oamenii si-l pot face unul altuia. Societatea in care traim ne-a desprins insa de esenta noastra, de calitatea de oameni cu suflet si ne-a impins intr-o lume a conceptelor, a etichetelor mentale, a analizelor si a rezultatelor imediate, cuantificabile.
Ascultarea a devenit ceva necesar in sensul de a putea trage rapid o concluzie sau a putea pune o eticheta. Insa este un lucru teribil de trist sa vezi cum cei de langa noi, aproape fara sa clipeasca si fara sa prinda esenta incep sa ne dea sfaturi, sa ne spuna cum vad ei rezolvarea, sa ne certe sau sa ne reproseze, uitand esenta ascultarii.
Ascultarea in sine este un act terapeutic, ascultarea cu inima este adevarata ascultare. Atunci ar trebui sa fii prezent, sa fii acolo si nimic din ceea ce esti tu sa nu compare, sa nu evalueze si sa nu se erijeaza intr-un cunoascator care rapid sa fabrice „reteta fermecata a iesirii din criza”.
Deschide-ti inima si asculta, in primul rand asculta. Iar daca cu adevarat iti doresti sa-ti ajuti prietenul poti incerca una dintre tehnicile care iti aduc rapid ameliorarea considerabila a capacitatii de ascultare si asta fara a fi nevoie sa ajungi psiholog.
Metoda a fost dezvoltata de Stuart si Liberman, un psiholog si respectiv un medic de familie din New Jersey. Tehnica lor consta in cinci intrebari, care ne pot face sa auzim ce nu am auzit niciodata, apropiindu-ne astfel de oamenii care conteaza cel mai mult in viata noastra: iubiti, parinti, copii, prieteni. Metoda se numeste „CEDFE”.
C – „Ce s-a intamplat?”. Este foarte important sa putem stabili o conexiune cu persoana care se afla in fata noastra si pentru a reusi trebuie mai intai ca ea sa povesteasca ce i-a produs atata suferinta, fara sa o intrerupem, fara sa intram in detalii.
E – „Emotia”. Orice lucru care ne afecteaza trezeste in noi o emotie puternica, si o intrebare de genul „ Ce emotie ai simtit?” s-ar putea sa ne dezvaluie lucruri surprinzatoare.
D – „Dificultate maxima”. Este demonstrat si testat de multi ani in cabinetele de psihoterapie ca cea mai buna cale de a intelege emotia si durerea cu care ne confruntam este sa coboram pana in adancul ei. Numai de acolo, aducand lumina putem sa intelegem si sa integram evenimentele neplacute ale vietii noastre. Chiar daca pare ca punem degetul pe rana, putem intreba „Care a fost lucrul cel mai dificil al experientei”?
F – „Face fata”. Dupa ce emotia a fost eliberata, o intrebare de genul „Ce te ajuta sa Faci Fata?” poate scoate la lumina resursele pe care fiecare le are si cu care poate mult mai usor sa infrunte situatia.
E – „Empatie”. Este intoteauna util ca la sfarsitul unei discutii sa ne exprimam sincer sentimentele pe care le-am avut in timp ce ascultam, ce stari si sentimente am impartasit cu persoana din fata noastra.
Stiu ca poate parea simplist, ca o alta „reteta magica”, gen „5 pasi spre fericire” insa aceasta metoda poate fi considerata ca fiind doar un reper de comportament.
Mi-am dorit sa intelegem ca ascultarea presupune mult mai mult, este o stare de spirit, este o alta atitudine. Ascultarea inseamna inima mea alaturi de inima ta.
Invata sa asculti cu inima !
Cristian Manea - Psiholog
