Stresul
–“Prietenul nostru”
Totul a inceput intr-un mod aproape bizar, prin anii 20, cand un tanar student in medicina la Universitatea din Praga - Hans Selye descoperea, pornind de la experientele pe soareci, ca organismele vii pot fi influentate intr-un mod aproape dramatic de diferiti agenti exteriori. El numeste totalitatea raspunsurilor nespecifice provocate de agenti fizici agresivi „sindrom general de adaptare”.
Influenta teoriei lui Selye incepe sa isi faca simtita prezenta incepand din anul 1950, ajungand practic sa fie unul din cele mai uzuale concepte ale vietii contemporane.
La serviciu, in metrou, la plaja, peste tot auzim cum pluteste in aer cate o relatare in care cuvantul „stres” este aproape folosit pentru inceputul propozitiei.
Considerat ca fiind una din „bolile civilizatiei”, stresul a devenit mult mai uzual in vocabularul nostru decat bucurie, entuziasm, speranta, prietenie, valori, moralitate etc.
In concluzie, daca tot a devenit acest concept familiar in viata noastra, hai sa ne intrebam daca nu cumva el ne este drag? Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne gandim cum am incepe o discutie la birou, acasa sau cu prietenii:
-„Salut, ce faci?
- Multumesc, excelent, ma simt minunat, as vrea sa spun ca sunt stresat insa nu imi vine, aproape ca nu mai stiu ce este stresul”- acum, inapoi in realitate, cam cum credeti ca o sa va catalogheze lumea? – Incercati si va las pe voi sa va bucurati de raspunsuri.
Poate este mai bine sa ne lamentam, sa ne supunem unui sir nesfarsit de scuze, de probleme, asa practic suntem in trend, nu iesim in evidenta, ba mai mult, reusim poate pe alocuri sa fim lasati in pace, sa fim alintati, compatimiti.
Daca maine ar disparea cuvantul „stres”, ma gandesc oare ce am inventa?
Ne-am simti stresati ca nu mai exista stresul?
Probabil ca am incepe sa ne gandim ca viata noastra de zi cu zi ne aduce lucruri bune sau mai putin bune, ne-am gandi ca avem de indeplinit anumite sarcini si poate am invata ca viata este suma sentimentelor pe care alegem sa le traim in fiecare zi.
Va rog sa va ganditi, daca nu ar mai exista cuvantul (stres), nu s-ar mai declansa emotia (nemultumire, suparare, tristete etc) si implicit actiunea de evitare (fumat, alcool etc)?
Hai sa incercam impreuna un experiment. Pentru o zi, macar o singura zi din viata noastra sa monitorizam gandul si emotiile noastre atunci cand apare cuvantul stres. Sa luam fiecare gand si sa-l analizam, de unde vine, ce beneficiu ne aduce, este oare real, suntem una cu gandul nostru?
Rezultatul ramane intr-un mod sincer sa il analizam fiecare. Am convingerea deplina ca de cele mai multe ori o sa zambim la final intrebandu-ne:
- Stres? La naiba, asta este doar un cuvant, iar eu aleg sa-l folosesc de cele mai multe ori cu zambetul pe buze...
